marți, august 10

socoteli socoteli socoteli


stiti cum se zice ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ? ei e 100% adevarat! nimic din ce mi-am propus anul aceste mai devreme nu s-a indeplinit... au fost multe situatii care au influentat acest lucru din pacate. prima situatie de exemplu este decaderea din tara noastra, lipsa locurilor de munca in principal. am fost la nenumarate interviuri si mi-am depus CV-ul la multe firme dar fara rost. cariera mea de somera fara somaj e de un succes rasunator ca a multor tineri de varsta mea. ce e de facut cand nu ai un loc de munca desi ai cautat? ce faci? cu ce traiesti cu, cu ce iti platesti facturile? mai am doi frati mai mici pe care ii iubesc mult de tot. in septembrie incepe scoala cu ce se vor imbraca si incalta? si uite asa intrebari multe, toate legate de bani. cu ce traim azi? ca de maine ne e frica sa ne mai intrebam... asa ca iara am luat-o pe cai straine si am ajuns in Italia sa lucrez pt un salar mic dar suficient pentru ca macar nu platesc cazare si masa... asa macar banii se aduna. iata-ma din nou departe de familie. se pare ca a ajuns de unde am pornit. consolarea mea e ca fratii mei in septembrie voravea haine si incaltari noi, facturile vor fi platite, si povara de pe umerii alor mei usurata. cand ma voi apuca de facultate din nou nu stiu. deocamdata ideea de a merge la facultate si a avea un loc de munca acasa in Romania este ca un vis frumos care e tot mai departe de sansa de a se indeplini. socoteli, socoteli, socoteli ....

marți, aprilie 27

articol test


Most of the women want to make a statement by the way they dress up and accessorize themselves nowadays. Yesterday I went shopping. Who doesn’t like shopping? Ok maybe not everyone likes shopping, but once in a while we still need to go shopping. Anyway, yesterday I bought myself a dress. It was with black little dots and roses. When I dressed up with it looked to dull so I said to myself that some nice colourful jewellery would bring out the best of it. I must confess I am a little eccentric so I bought some turquoise feathered earrings, a long beaded necklace that was long till my waist and I made a nod about 4 inches before it’s end and of course shoes in the same shade. Because I am a redhead it all matched wonderfully.
I am not here to talk about the shopping spree I had yesterday. I am here to talk about the jewellery’s role in making our statement as women, especially on our wedding day: bridal jewellery. I hope that by giving that little example about my shopping yesterday I showed you how important is to accessorize yourself properly when it comes to dressing up. Of course it depends on each person style and taste when we make our choices and also of our cultural backgrounds. In each country in this world there different traditions regarding the wedding and the way a bride dresses up of course. In European and American countries there are many similarities. Mostly the bride wears a snow white gown, a fine silver or gold necklace with diamonds or other precious stones, a tiara, the engagement ring and the wedding band. This is the most common example and everyone knows about it and most of us women dream about it. What about the African bride? What would she wear as bridal jewellery? Many of them want a wedding that would reflect where they come from. I will give as example a Moroccan wedding. Usually a Moroccan wedding is very impressive and expensive. The brides’ dowry is used to pay for furniture and trousseau. The jewellery she receives must be made of gold. Five days before the wedding all sorts of things like blankets and mattresses are carried in the bridal chamber and then the bride, assisted by her female wedding attendants, has a bath in hammam. Her attendants they apply her make up and the henna designs on her hands and feet. Then she is dressed in her finely embroidered wedding robes. After all this the bride is placed behind a curtain which symbolizes her transition to her new life. After this for the next seven days she is carried by her attendants who are singing and shouting, to the wedding chamber. Then the wedding attendants stay behind the curtain to verify the brides` virginity and witness her defloration. After a second hammam bath the attendants leave and the wedded couple are left alone.
The traditional Moroccan jewellery is made of gold and silver and it shows where is the person who wears them from, the tribe or geographical region. As I said before the bridal jewellery in Moroccan tradition must be made of gold. This type of jewellery is mostly hand made and unique and is inspired by urban and rural traditions. They can be decorated with gems, shells, coral or coins and there is a great variety of them.
Even if we will never be Moroccan brides we can still bring a plus of unique style to the clothes we wear by using Moroccan jewellery. They are exotic and exquisite and they would make a great achievement in any woman’s jewellery box. I know that I would be delighted to have some pieces myself.

duminică, aprilie 18

sunt aici ca sa exist


exitenta... de ce, cum, pentru ce? sunt o groaza de oameni pe lumea asta care se intreba de exista pe lumea asta. si eu ma intreb cateodata. sunt aici ca sa exist. exist ca sa iubesc. iubesc ca sa daruiesc. daruiesc ca sa fac bucurii. fac bucurii ca infrumusetez viata. infrumusetez viata ca sa imi fac existenta mai placuta.
nimic mai simplu. daca adaug detaliile o sa iasa un talmes-balmes. pt ca eu vreau muuulte. dar in esenta asta e. exist ca sa iubesc ceea ce ma inconjoara, sa daruiesc din ce si altora ( chiar daca nu e ceva material. pot darui ganduri linistitoare de exemplu), sa fac oamenii din jurul meu sa fie cat mai bucurosi, sa avem toti o viata mai frumoasa alaturi de cei dragi.
da stiu m-am repetat :D. dar imi place conceptul asta. sunt eu. si sper sa nu dezamagesc pe nimeni. in special sa nu ma dezamagesc pe mine. o seara placuta.

luni, martie 15

Timpul trece asa usor
si-ncepe a-mi fi dor
de clipele trecute-n doi
cand eram numai noi.

Timpul trece asa repede
Si iara imi lispseste
Cum alergam in vant
Cu copiii razand.

Timpul trece si zboara
Si acu eram de-o schioapa
Si mama ma legana usor
Si-mi canta cuvinte de dor.

miercuri, februarie 24

o poezie care nu mai e poezie pt ca nu-mi vin versurile-n cap


nu am inspiratie sa crez versuri azi aste e. in schimb o sa scriu ceva la ce ma gandeam cand am iesit azi pentru prima data din casa ca sa ii iau prieteni mele un pachet de tigari... eu nu fumez si ma bucur ca nu fumez. am gandeam in timp ce paseam in aerul asta rece irlandez cat de repede trece timpul. prima data ma gandeam ca astea 6 luni cate mai am contract aici o sa treaca repede. apoi ma gandeam ce repede trece o luna... apoi ce repede trece o saptamana... o zi, un minut... timpul nu se mai intoarce. nici sa stai in cap. si atunci ce e de facut? sa mergi inainte. ziua de ieri chiar si jumatatea de ora deja este o amintire. noi cand zicem cuvantul amintire ne gandim la ce faina a fost vacanta de vara de anul trecut sau stiu eu mai ce. chiar daca evenimentele prin care trecem de zi cu zi nu sunt importante si nu le dam atata atentie tot amintirile noastre raman. stiti care e faza? in fiecare zi se intampla ceva important pentru noi... cate-o data nici nu ne dam seama.
e important ca dimineata ne trezim si vedem cum soarele straluceste in sticla ferestrei noastre. pentru mine asta e deja important pentru ca imi pune un zambet pe fata. si ma face sa incep ziua gandind pozitiv. ma gandesc la persoanele care mi-au trecut prin viata si ce influenta au avut asupra mea. nu am avut o viata fabuloasa nici neobisnuita. cred. intr-o zi o stau mai mult si o sa incep sa depan ammintiri si om vedea. o sa va cer parerea. un om este suma persoanelor cu care s-a intalnit pe parcursul vietii. cel putin asa zic unii. asta nu stiu cat e de adevarat. vom vedea. pana una alta si pana o sa depan amintiri... ma duc la romanul meu pe care am inceput sa-l citesc. e super :P. nite nite everyone xxxxxxxxxxxxxxxxx

marți, februarie 23

am vrut sa prind iar lumina dar ea m-a orbit, am vrut vad fericirea dar lacrimile m-au ranit




nu am varsat lacrimi de o gramada de vreme si nu ca mi-ar fi foarte usoara viata, pe care ca sa recunosc adevarul eu am ales-o. strengarul... e un vis frumos departe de mine... acasa... adevarul e ca imi doresc lucruri irealizabile de multe ori... fantazez mai mereu si intotdeauna in creierul meu se desfasoara evenimente care in realitate nu cred ca s-ar putea realiza. defapt gresesc se pot realiza cu munca si dedicare. dar visele si fantasmele mele se schimba constant. uneori ma vad detinatoarea unei cafenele mai neobisnuite. una din ideile mele mai ciudate nascuta din placerea de a citi si de a savura un ceai bun sau o cafea in timp ce savurezi o carte interesanta acompaniata de prajiturele. intr-un decor imbietor si cald... alte ori ca si azi asa cum m-am mai gandit din pasiunea mea pentru culori si machiaj (nu ca as pierde eu personal mult timp cu machiajul) ma gandeam de ec sa nu ma indrept spre cariera de make-up artist? multi care au avut ocazia sa beneficieze de un masaj facut de mine ma imping sa fac cursul de masaj si sa imi duc existenta din asta. da ar fi o incantare sa gasesc locul perfect si sa il decorez si sa imi instalez salonul. sa creez o ambianta calda si primitoare. ar merge... am vrut sa fiu criminalist pentru simplul fapt ca e super interesant si trebuie sa-mi folosesc creierul pentru a rezolva cazuri si sa studiez oamenii, sa crez profile psihologice. am multe pasiuni sa zic asa. cred ca in cele din urma am impresia ca o lucrez pentru a-mi crea salonul de masaj... o sa lucrez pentru acest scop. pentru moment... e un dar care merita exploatat. nu sunt multumita ca ma razgandesc mereu... dar nu pot face nimik pentru a ma opri din felul in care sunt... trebuie sa imi fac un panou sa incep sa planific. pana acum prea putine am planificat. trebuie sa stabilesc proritati. am "umblat de-a brambura" destul si m-am jucat destul cu viata si viitorul meu. trebuie sa ma hotarasc asupra unei singure idei o data si sa ma gandesc la un singur lucru si sa am concentrez. gandurile mele sunt ata de imprastiate de nici nu stiu ce sa fac... un panou o sa fie util si sa fiu mai atenta cu tot ce fac si sa ma concentrez.... cuvantul de ordine e CONCENTRARE. sa nu ma mai stept ca cineva sa ma impinga de la spate sa fac ceva. sa iau initiativa. si sa fac cum cred eu ca e mai bine pentru mine. da e bine sa ceri sfaturi.. dar eu nu o sa cer sfaturi pentru ca intotdeauna ajung sa ascult de ele chiar daca nu e cel mai bun lucru pentru mine. uneori fac automat ce mi se zice fara sa-mi dau seama si apoi am enervez pentru mie nu-mi place sa mi se zica ce sa fac. cu strengarul oi vedea eu ce fac. tre sa ma sigur numai ca nu se insoara inainte sa ajung eu acasa si sa incerc sa-l seduc si sa-l cuceresc :)))))) (sweet dreams)... cred ca oricarei persoane ii este frica de respingere. si mie imi e. mai ales ca mi drag desi nu am schimbat decat cateva cuvinte. ma las prea usor inmuiata cred. dar instinctele mele.. ele nu ma inseala niciodata. eu stiu ca e un om bun. poate nu e pentru mine dar stiu ca e un om bun. si sa-mi bag piciorul dar nu ma pot opri sa nu ma gandesc la el. daca m-as gandi si as putea sa ma concentrez pe scopurile mele asa cum ma gandesc al el ar super pentru mine. si cand ma gandesc ca nu stie ca are un mic locsor inima mea... numa unu mic pentru ca nu vreau si nu-mi permit sa ma indragostesc asa un doi. prudenta pentru binele meu. sa iau salarul si imi fac un panou cu scopuri. printre care esential e sa-mi iau permisul.

luni, februarie 22

n-am titlu e doar 3 am GMT


ascult dj sava & elena - honey... ce impact au pozele in viata noastra? dar cateva cuvinte? de ce nu pot dormi eu? inca o data am intrebari fara raspuns. exact motivul pentru care am creat blogul acesta. sa caut raspunsuri, sa le gasesc sper... iris- vals... de aceea se si numeste fara raspuns acest mic jurnal al meu. prietena mea imi tot zie si ma tot acuza ma amagesc. visez prea mult. ce e rau in a visa? intotdeuna creez iluzii si dezvolt emotii chiar daca creierul meu imi zice clar, sus si tare: HEY TU TREZESTE-TE LA REALITATE ASA CEVA NU SE VA INTAMPLA!!! dar sufletul meu tanjeste dupa asa ceva. dupa afectiune neconditionata. nu cea a parintilor sau a fratilor mei. a unui iubit. ziceam sus de poze. as zice cum zic si altii o imagine spune mai multe decat o mie de cuvinte sau cam asa ceva... poate pentru mine e diferit pentru mine. ma poate duce intr-o alta dimensiune. nu trebuie decat niste mici factori de influenta. 1 imaginea sau imaginile, 2 cateva cuvinte (as vrea sa ma uit in ochii tai in timp ce te sarut) si gata :))))))))) sunt deja pe un al taram. ieri noapte m-am gandit la el fara sa vreau am simtit ceva din primele seunde de conversatie. o legatura. si uneori cand vreau sa port o conversatie lejera cu el nu pot. nici macar una virtuala. pentru ca messengerul e metoda prin care comunicam data fiind distanta. imi zicea ca daca eram acasa deja am fi vorbit fata in fata. mmmm eu am intrat in panica si inima-mi batea cu putere. e numai un baiat. cu 2 ani mai devreme nascut decat mine. n-as zice ca baietii apropiati varstei mele ar fi asa cat de cat maturi niciodata nu au fost :))). intotdeuna am crezut ca sunt superficiali. totusi nu sunt hotarata in privinta acestui specimen cu trasaturi fine. inchid ochii si vad imprimata pe pleoape imaginea lui. i-am permis sa aiba un mic loc in sufletul meu. 1.85 m inaltime cu 20 de cm mai inalt decat mine. intotdeauna imi plac baietii mai inalti decat mine. ii place mountain-bike-ul e spotiv si ii place adrenalina. si mie imi place dar.. nu ma incumet desi as vrea sa sar cu parasuta :P ideea e ca eu sunt mai cerebrala citesc da imi place sa ma ufund intr- carte si sa vad totul minunile care mi le arata cartea aceea. v-am zis ca-s visatoare. are un fund dragut :)))) imi place cum arata in blugi cel putin in poza in care mi-a trimis-o. cand e obosit are 2 linii fine sub ochi care definesc cearcanele si pleoapele-i sunt grele. nu are cearcane vinetii ca ale mele de la ochelari. sunt doar 2 lunii fine. ma fac sa vreau sa-l iau in brate si sa-i absorb toata oboseala si sa ii dau energia mea. are prieteni prieteni buni ca toti baietii. si eu am acasa :) mi dor de ei. si aici am o prietena. una si buna. are un zambet de strengar. cu coltul drept al gurii ridicat un pic. are buze subtiri, fine. are o siguranta de sine impresionanta. o simt. instinctele mele rar ma inseala. are ochi caprui care se fac verzi la soare... cu o lucire de amuzament in privire uneori. alteori foarte serioasa. nu prea zambeste in poze. am doar o singura poza in care zambeste strengarul. e nascut pe 31 august e fecioara. perfetionist si ordonat. tine la sanatatea lui. ne despart doua zodii. rac si leu. ne-am nascut fiecare la un capat al verii. e onest (sper) harnic, munceste pentru a obtine ceva. e mai tot timpul ocupat cu ceva. asa e el... cand vrea ceva nu se lasa pana nu are. summer in your eyes - deepside dj`s.... vrea sa-si creeze o casnicie devreme. nu vrea o nevasta batrana. imi lasa impresia ca nu a avut prea multe pierderi la viata lui... ceea ce e bine cred. m-a bagat in ceata din primele momente de conversatie. si sunt sunt intotdeauna prudenta inainte sa vorbesc cu el asa instinctiv fara sa vreau. de obicei cu restul cu care vorbesc pe mesenger trece totul printr-o sesiune flirt virtual apoi mai vb de una alta. dar cu el totul a inceput diferit. e destul de imprevizibil inca nu stiu cum sa il iau. nu stiu ce se va alege cu mine si viata mea. va trebui sa decolez sa imi deschid aripile si sa zbor. in curand. am stat destul in cuib la adapost. totusi strengarul asta mi s-a strecurat in suflet. si de asta nu pot sa dorm si m-am culcat cu el in gand si m-am trezit c u el in gand... nu cred ca o sa vb cu el fff curand... nu vreau sa stric bruma de impresie buna pe care am facut-o.