miercuri, februarie 24

o poezie care nu mai e poezie pt ca nu-mi vin versurile-n cap


nu am inspiratie sa crez versuri azi aste e. in schimb o sa scriu ceva la ce ma gandeam cand am iesit azi pentru prima data din casa ca sa ii iau prieteni mele un pachet de tigari... eu nu fumez si ma bucur ca nu fumez. am gandeam in timp ce paseam in aerul asta rece irlandez cat de repede trece timpul. prima data ma gandeam ca astea 6 luni cate mai am contract aici o sa treaca repede. apoi ma gandeam ce repede trece o luna... apoi ce repede trece o saptamana... o zi, un minut... timpul nu se mai intoarce. nici sa stai in cap. si atunci ce e de facut? sa mergi inainte. ziua de ieri chiar si jumatatea de ora deja este o amintire. noi cand zicem cuvantul amintire ne gandim la ce faina a fost vacanta de vara de anul trecut sau stiu eu mai ce. chiar daca evenimentele prin care trecem de zi cu zi nu sunt importante si nu le dam atata atentie tot amintirile noastre raman. stiti care e faza? in fiecare zi se intampla ceva important pentru noi... cate-o data nici nu ne dam seama.
e important ca dimineata ne trezim si vedem cum soarele straluceste in sticla ferestrei noastre. pentru mine asta e deja important pentru ca imi pune un zambet pe fata. si ma face sa incep ziua gandind pozitiv. ma gandesc la persoanele care mi-au trecut prin viata si ce influenta au avut asupra mea. nu am avut o viata fabuloasa nici neobisnuita. cred. intr-o zi o stau mai mult si o sa incep sa depan ammintiri si om vedea. o sa va cer parerea. un om este suma persoanelor cu care s-a intalnit pe parcursul vietii. cel putin asa zic unii. asta nu stiu cat e de adevarat. vom vedea. pana una alta si pana o sa depan amintiri... ma duc la romanul meu pe care am inceput sa-l citesc. e super :P. nite nite everyone xxxxxxxxxxxxxxxxx

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu