si... acum urmeaza pentru mine un nou inceput. practic stiu si nu stiu ce ma asteapta. unii ma incurajeaza altii imi zic sa nu ma astept ca totul sa fie roz, dar impreuna toti se ofera sa-mi dea sfaturi gratis de parca m-ar ajuta cu ceva. de parca asta mi-ar pototli agitatia din interiorul meu. semtimentele-mi zboara in sus si-n jos ca intr-un carusel. inima imi bate uneori de sta sa-mi sara din piept de emotie ca ma duc intr-un loc atat de frumos si totusi atat de departe si de diferit de locul in care m-am nascut si am trait pana acum. pendulez intre incantare si groaza. imi plac provocarile si le accept intotdeauna cu placere. comentariile scepticilor nu fac decat sa imi intareasca hotararea de a merge pana la capat cu aceasta calatorie. asta e, sunt extrem de incapatanata si nu accept sa mi se zica ce sa fac si nicidecum sa renunt la unul din visele mele. acum ca mi s-a oferit aceasta sansa nu voi renunta. mai am trei saptamani sa ma pregatesc sufleteste si fiziceste si sa imi pregatesc si familia. pe mama am amenintat-o ca daca plange nu mai vin inapoi :)). evident am glumit dar nu suport sa o vad ca plange chiar daca practic nu sunt asa de apropiata de ea... sau de oricare alt membru al familiei. sa nu ma intelegeti gresit imi iubesc familia si o apreciez doar ca... nu stiu noi nu am avut o viata usoara si probabil nu ne exprimam prea usor sentimentele unii fata de altii. cei mici sunt mai cocolositi aia mari dati la o parte si asa mai departe. acum dupa 21 de ani de convietuire impreuna cu ei o sa ma duc intr-un loc unde o sa fiu la mii de kilometrii departare avand ca mijloc de comunicare messengerul, cel putin cu fratele meu mai mare, si cu parintii telefonul si telefonul fara fir :))) adica urarile transmise prin fratele meu si un vecin care mi-e drag mie (asta daca o sa fie amabil). nu mi-e frica sa ma duc pentru ca stiu ce fel de persoana sunt si stiu ca o sa ma descurc singura pentru ca intotdeauna am facut-o. o sa consider aceasta calatorie un test, un examen pentru testearea propriilor limite si de a-mi pune la incercare caracterul. am auzit ca acolo oamenii nu sunt asa deschisi si sunt mai snobi. ei si? eu o sa fiu eu insami guraliva, vesela, mereu pusa pe glume. ma duc acolo in speranta ca o sa gasesc ceva bun. stiu ca nu o sa-mi fie usor si stiu ca o sa imi doresc unori sa vin acasa, dar sunt puternica si asa cum am trecut peste multe alte greutati o sa trec si peste asta. si poate cu ajutorul lui Dumnezeu o sa intalnesc oameni de treaba si prieteni de nadejde. numaratoarea inversa a inceput:
mai sunt 21 de zile pana la plecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu